Inima plânge de dor
Și este înghețată.
Aș da orice să o dezgheți
Cu dragostea ta toată.
Poate că plâng, dar nu arăt...
Poate ca râd, dar nu mă vezi.
Dar lasă, timpul ce a trecut
Căci știu ca nu-ți mai pasă.
Mi-ai intrat subtil în vene
Și încă mă mai doare
Parfumul tău. Îl simt mereu
În vechea depărtare.
Te simt în cartea ce-o citesc
Cu un dor nebun de tine,
De amintirea ce-a rămas
În sufletul din mine.
Cuvinte deci în jurul meu
Lăsate de tine
Atâta vreau să-ți mai spun:
Rămas bun! amara despărțire... |
|