Consemn

De-o vreme mă duce regretul,
Tot la fin de căi ferate,
Unde amprenta-ți mi-a lăsat
Amintiri desfigurate.

Privirea-n zare mi s-anină.
Un ultim tren, și un ultim gând,
Străbat memorii clandestine....
Mă lupt cu morile de vânt.

Demult e-nchisă bariera,
Și-n zadar aștept vreun semn,
Căci să-mi strig în gol durerea
Fatidic mi-a fost scris consemn.