Ramas bun

Universul este nemărginit
Îl pot compara cu iubirea
Nu înțeleg de ce m-ai mințit
Cu tine am simțit nemurirea.

Inima îmi este sloi,
Se sparge și doare
Sufletul imi este plin de noroi
De ce nu te pot uita oare?

Speranța nu a dispărut
Oare tu vei dispărea?
Glasul îmi este mut.
Amintirea ta mă va durea?