Fenomene

De ce plâng munții cu lacrimi de foc
Și tremură încet pământul,
Când dintre nori cad strop după strop,
Speranțe,vise,gânduri...

De ce ne prindem ca un scai
La vreme rea și deznădejde;
Ne bate vântul ca pe plai,
Un smoc verzui de buruiene.

De multe ori oamenii se întreabă
Ce culoare are cerul
Dar ei sunt mult prea ocupați
Pentru a vedea nuanța, galbenul.

Într-un oraș întunecat
Din sudul Americii de Sud,
Trăia un copil mai jun
O fată mică un om bun.

„Mare e familia mea!”
Spunea fetița zi de zi
Deși era doar o orfană
A unei lumi proprii.

Uite că s-a terminat
Partea mea a dimineții
Dar sper că ne vom revedea
În alt moment al vieții.