eu ți-am dat începutul de aici te rog să continui

nu poți mulțumi pe toată lumea și pe tatăl tău doar pentru că fierbi apă pentru picioarele lor degerate
și le dai o gură din sendvișul tău cu parizer dat pe feliator- ai șansa să traiești totuși

mă simt ca și cum aș fi ambalat între două colțuri de cuburi care îmi sparg vulnerabil&prost rotulele
în timp ce țin de mână un manechin care poartă mirosul vomei mele din tren pe genunchii mamei

iubirea e atât de multă cât păr poate lăsa pisica pe culoarul format din cortinele ude               (de lacrimile unei femei neiubite)

e vreo problemă dacă fac soarele în colțul drept și nu în cel stâng cum obișnuiam în copilărie
statui ecvestre care îți plesnesc minuțios obrazul. Ophelia ia-mă de pe acest pastel                   (din turnul ei cu apă)

trebuie să știi că este foarte dureros să ieși din găleata cu var unde te-a pus mama ta să o aștepți
o cauți să-ți scoată așchia de sub unghie de la țigarile cu opium până la setea prafului

redifuzarea perelor care își fac autoportretul în barul cosmopolit. nu e nicio rușine
că tu crezi în zodiac doar atunci când îți fac omletă cu brânză&bacon la foc mic-mic
îți adun țipetele pe care le lași să se scurgă pe amprentele covorului ca cerul fisurat în colț

pari epuizat ca un cactus fără țepi aplicat pe rigla din abecedar ca petele de cerneală din ochi
nu încerc să particip la un concert decât obligat de mama&ghesul primit ca o invitație la vals
sigur că din tot sâmburele caisei stricate aș putea striga după tine că ți-a căzut rochia cu volănașe      
și aș putea să o adun și să o ascund în harta de la școală chit că iau un 3 cât toate zilele            (în care nu te-am văzut)