A știi sau a nu știi...

Se cufunda văzduhul tot
În negura cumplită
Iar eu ,copil ,așa cum sunt
Nu mai puteam de frică

Fiorii reci pe pielea fină
Lipeau un freamăt cutanat
Pe sufletul ce ținea vină
Fricii de necontestat

Iar glasul meu blajin si firav
Se izbea de frigul zării
Scoțând aburi filoformi...
Apăsând cugetul stării

Natura toată-a amuțit
Pecetluind ,acum,în taină
O liniște de necrezut
Transformându-se in spaimă...

Sunt înfricoșat de ceea ce cunosc
Și cum în întuneric nu cunosc nimic
În freamătul lui cu greu mă destind

Cunoașterea ne-a osândit
Și tot ea din ceruri ne-a gonit...
Fiind viața un fel de milă
Este, și a fost,o simplă "întâmplare"
Cu sau fără rost

Dar fără ea pe plaiul pitoresc
Nu am avea "succes"
Rămânând pustiul groasnic
După care sincer nu tânjesc