Temniță

Înlănțuită.
Mă simt goală. Praf. Rugină.
Pe ruguri rugatu-m-am la tine,
Să nu ard.
La asfințit te-am privit cum te-ai aruncat în
Oceanul meu de lacrimi.
Ai furat soarele
Și l-ai prefăcut în lună.
Captivă.
Între dorință de tine si dorință de mine.
Stau nemișcată,
La hotarul dintre lumi, a mea și-a ta,
Privind cu dor, de dor uscată,
Cum fugi orbit spre-altcineva.
Dar, hei! Sunt aici! Eu încă te aștept!
Întemnițată.
În temniță de porțelan.
Și-ncă-aștept... de jumate de-an...
Îl privesc pe el,
Pe celălalt el.
Cel care nu m-a rănit încă.
Parc-aș vrea să te văd pe tine
Chiar dacă între noi e-o mare adâncă.
Și chiar de-ai trece de ea
Ca s-ajungi
La noi,
Eu încă sunt în porțelan,
Tu îmi ești temniță.
Noi suntem goi.