Prea,prea, prea...

Prea e noapte, prea e luna între norii ca de var,
Prea sunt stelele afară, prea mă simt ca-ntr-un coșmar...
Cu-ale lunii raze reci, ce-mi străpung neîncetat
Al meu suflet, ce prea iute, mi se pare ca-nghețat.

Pe pământul de aramă , belți tăcute prea sclipesc
Înghețate-n clar de lună;dinadinsul le-ocolesc.
Sunt furat de-a lunii farmec-veșnic astru pământesc...
Sunt doar eu cu tine, lună!... fără fata ce-o iubesc.

La biserica din vale, eu privesc nedumerit.
Ea e plină de lumină și se-nedreaptă-n infinit.
Un părinte cu-a sa barbă, neagră, mică, de un cot,
Repede pășește-n trânsa. Sunt afară, nu mai pot...

Prea mă pierd în întuneric, prea încep să-nnebunesc
Sunt prea singur și prea rece, în acest joc prea lumesc.
Doamne, dă-mi o bucurie, dă-mi-o doar numai pe ea,
Să o sorb cu nemurirea, ea să fie doar a mea...

Să fim noi, sub luna rece, cu-ale sale raze reci,
Să plutim în veșnicie, doar cu mine să petreci.
Să-l ajungem pe părinte, până timpul nu apune,
Și-n Biserica Luminii, în cântări sa ne cunune...

Să trăim în galaxia ce se cheamă,, Veșnicie"
Să iubești ce-mi place mie, să iubesc ce-ți place ție...
Să  petrecem răsărituri, sub lumini din Paradis
Și apusurile Sfinte, ce se pierd în larg abis.

Doar noi doi, doar o geneză, doar un suflet și un trup,
Fără tot ce-i rău în lume, fără vise ce se rup,
Iar deasupra să privească - nu prea mult, un... infinit-
Dumnezeul nostru care, totdeauna ne-a iubit.