Întâmplare neașteptată (spontană)

Fără să realizez că începusem să-mi creez un obicei; adesea, când mă plimbam, singură fiind. Irelevant locul și (sau) împrejurările acestuia; privind cerul, norii grei mari și gri ; păsări zburând fără o direcție comună, multe.
Sunete bizare și liniștitoare aud ; speriată, neștiind cum aș putea reacționa, ochii imi identifica o imagine neclară. Confuză. Înaintez, cu pași lenți și o privire curioasă... Deodată se năpustește asupra propriilor urechi, un sunet puternic, forțat blajin.

Siluete îndoliate, un grup destul de mare, ce aveau chipuri triste și lacrimi fierbinți le coborau pe obraji.
Zăresc un sicriu negru, cu un material textil interior alb. Se asemăna cu bumbacul sau chiar mătasea. Un cadavru, un trup subțire. Mâinile și chipul de un alb - gălbui incomparabil. Decid sa îmi arunc privirea spre brazii ce înconjurau mulțimea cu subiectul menționat, respectiv. Frumusețe naturala, de o culoare ce ma punea pe gânduri. Un verde închis, ce indiferent de situație sau ipostaza în care te aflai ; trebuia sa le arunci o privire. Și meritase.
M-am îndepărtat cu un fior ce nu îmi dădea pace, o senzație incontrolabilă. Mi se crease o neliniște, în gânduri, privire și în suflet. Ma gândeam, poate, sa fie sentimentul acela, ce apare cu exactitate pe la bătrânețe. Un sentiment, un gând, în care te arunci. Că, și tu vei pierde un suflet drag.
Se vor schimba multe mi-am spus. Dezamăgită, și atinsa de drama la care involuntar am participat ; m-am îndepărtat și am plecat cu privirea în pământ. Mâinile continuând să-mi tremure.