Tu

Mă uit înapoi, la trecut,
Ce frumos răsăream, printre firele de zicători,
Noi, doi nebuni, diferiți de așteptări
Și de minciunile morale
Liberi, în adâncul infinit al mării sufletești.

Și apoi m-ai rănit
Sufletul meu mic s-a desprins
În mii de bucăți...și tu,
Ai plecat.

Visul nostru comun s-a prăbușit
Sub a lumii așteptare
"Distanța doare și ce doare și mai tare
Sunt ochii nevăzuți și așteptați"
Au avut dreptate, dar dreptatea doare!
Nu mai pot schimba nimic și stau și plâng
Spre a omului schimbare....

Te aștept...oare asta vrea sufletul meu?
Zecile de lacrimi, de dureri, pentru tine sunt
Sau pentru mine?
Vreau să trec de tine, ești ca un obstacol.
Mă împiedici să mă desprind de trecut,
De imaginea ta.
Sufletul nu mă lasă să evoluez,
Pentru că nimeni nu e ca tine
Și pentru că te iubesc.