I’m scar(r)ed

cu aceste cuvinte am luat
viața de la început cu ele
am tras de clanța ușii
ca un copil al junglei
născut în luna a opta
rupând liane în micul lui trip

cu aceste cuvinte gravate pe lobii creierului
am învățat să-mi calmez respirația
setată pe mod manual în momentele de blocaj intelectual
pierdut la petreceri cancerigene
acaparat de sentimente sintetice
ca burțile balenelor de pe marte înghesuit
de oameni artificiali și de singurătate
căutând atenție sau empatie
(diferența dintre ele e neglijabilă în zilele noastre)
funcționez pe resurse minime
dau la schimb resurse minime e un proces eficient
ce reușește de fiecare dată

la 4 dimineața lumea se pregătește
în ciuda somnolenței plutind în aer
la 4:20 iubirea se dezbracă în fața noastră
ca un tsunami oferind mângâieri moca
apoi aterizăm pe sirius poate de acolo
ne vom putea vedea copiii crescând
mai bine mai prosper mai liberi
decât am putut noi
decât au putut părinții noștri

cu aceste cuvinte
am învățat să trăiesc solitar
în izolare am aflat cum
să iert
să uit
să împart dragoste necondiționată mai hazy
decât boabele în formă de inimioare