Mintea secată de atenție,
A devenit prea incoloră.
Lacrimile cer sufletului tristețe,
Lăsând gândurile fără formă.
Mi-au împietrit ochii privind
Timpul cum aleargă agitat.
S-au întristat stele, ofilind
Lacrimile ce au vindecat.
M-am pierdut în furtuna
Regretelor încărcate de răni.
Atunci când cedează luna,
Dezamăgirea suferă mii de stări. |
|