Fericit...

Mă înec în lacrimi amare de dor și de visare.
Încerc să înot înspre marea uitare.
Să fiu din nou cu un zâmbet tâmp pe față.
De parcă totul-i un câmp plin cu flori și verdeață.

Mă plimb cu stelele de mână.
Ca să pot admira mândra lună.
Merg cu încredere spre marele necunoscut.
Când de fapt știu că totul am văzut.

Vorbesc cu marele univers.
Cu un infinit de gânduri pe care încerc să le povestesc.
Mă pierd ușor cu el de mână.
Când observ că mă uitam în ochii tăi, o dulce furtună...