Balta

Stau întins pe un pat de lemn și privesc pamântul
E rece și simt pe coloană cum mă sărută vântul.
Dezmiardă lin cu unda-i dulce o apă cenușie,
În care tulbure se văd doi ochi privind la mine.
Două stele din înalt se-oglindesc în baltă,
Și mă gândesc cum universul s-a strecurat într-o groapă.
Și ochii îi ridic în sus, privind la cei luceferi,
Gândindu-mă cum mă privesc, prin oglinda vie,
Când ei poate de mult s-au stins ca și clipa ce vine.
Și-acum poate mă uit în gol, privind un timp trecut,
M-oi oglindi și eu undeva, pe un alt pământ,
Privind la mine alți ochi, la timpul ce-a trecut
Și pe undeva un alt vânt o mângâia alt trup,
Ce zace pe-un alt pat de lemn, în alt codru mut...