ești geaca multifuncțională care îmi lipsea

totul a început cu o geacă prea mare cumpărată în clasa întâi
iarna făceam drumul școală-casă înfășurată de matlaseul gigantic numai capul mi se vedea
asta însemna iubirea atunci o plapumă numai a mea să mă înghită o senzație călduță de bine când alții tremurau
le arătam în curtea școlii empatie cât să mă integrez
printr-un nas roșu frecatul de mâini ocazional
nu s-a produs până acum o schimbare doar am adaptat conceptul la cerințele vieții de cuplu.
paharul mai plin mereu îmi revine facem troc în cazuri excepționale
când în al meu se scutură zăpadă de pe cupola 5 to go kogălniceanu
tu îmi dai ciocolata ta caldă (deși de fiecare dată îmi zici pune-ți căpăcelul de plastic și te refuz din comoditate) implicit multă grijă
eu îți dau soluția mea de cacao călduță și ușor scârboasă.
mă așez pe singurul loc liber din autobuz nu vrei să îmi faci viața mai grea nici măcar lăsându-mă să-ți țin ghiozdanul în poală
dacă găsim un dublet fii sigur te împing pe scaunul mai murdar din obișnuință
dar mă săruți fericit în drumul spre casă că apuci mai mult timp lângă mine
ne dăm jos nici măcar nu te însoțesc în stația ta
o să zac sub pătură bine-mersi cele două ore pe care le faci până la tine
sorbind ce a rămas din pahar.
jur că dacă am fi puțin mai mari te-aș invita sus ți-aș da din supa mea instant fierbinte totul se echilibrează cu timpul
(mai am un plic în dulap)