LA MODE POUR LA VIE

stau în picioare lângă ușa micuță din fața troleului (am încercat să mă așez dar scaune scârboase din bumbac & carouri căptușite cu infecții)
nu mă mai deranjează ba dimpotrivă mă aflu în primul rând la un spectacol cu
un singur rând un singur loc
șitotușiparcătoatălumease-nghesuie
și-mi dă coate
ca să vadă mai bine?!
prefer să îmi imaginez călătoriile pe bulevardul ghencea ca ultimul show de jean paul gaultier – the remake(s)
trecem de semafor la intersecția cu 13 septembrie și se cască cel mai sinistru podium trotuarul cu margini trasate în buticuri de pompe funebre
aranjate cu grijă cu jerbe de bun venit la intrare
sicrie din care aștept ca pe ace să iasă la pièce de résistence în deschiderea defilării
dar îmi dau seama că am întârziat o ratez din nou și din nou
/data viitoare/
dar data viitoare e întotdeauna la fel
mă consolez cu restul colecției
pensionarii îmi sunt mai simpatici când își târăsc zilele în haute couture
coboară o droaie din troleu ca să prezinte lookurile de final
cea mai grațioasă mâzgă de reumatism se scurge acum printre ușile de la mijloc
aplaud în sinea mea execuția
aplaud că nu mai simt coate zbârcite în rinichi
aplaud scaunele de plastic care în sfârșit s-au eliberat