Frunza-n soare strălucește,
Pasărea zboară și trece.
Eu tot stau și-aștept, urlând,
Cu glas neauzit, plângând.
Tu, departe ești de mine.
Tu, indrăgostit de sine.
Laș, in propria-ți frumusețe,
Te îneci, cazi, dar iți trece.
Pe când eu, de milă-mi plâng,
Mă cutremur si răsfrâng.
Răsfrâng amintiri uitate,
Dar de mine memorate.
Oare când mă vei vedea?
Atinge și săruta?
Când vei fi aici cu mine?
Uitându-te chiar și pe tine. |
|