Plimbare la persoana I

Azi am hotărât să fac o plimbare.
Iubesc plimbările.
M-am lăsat dusă de val,
ajungând să-mi port pașii prin șinele albastre .
Cerul, și el albastru,
pulsa deasupra noastră .
Iar eu continuam să folosesc pluralul,
de parcă TU mi-ai fi fost alături.
Azi am hotărât să fac o plimbare,
Deși aș fi preferat sa ne plimbăm împreună,
am înțeles totuși ca-ntre noi nu va exista mai mult decât o primă plimbare.
Așa că
Azi am hotărât să fac o plimbare.
Mi-am lăsat pașii purtați sub cerul pătat,
Mi-am lăsat gândul să zboare la tina,
Și privirea-mi să te caute.
Drumul pietruit mi se scurgea printre pași,
Gândul meu nu voia să te lase.
Iar privirea-mi,
ea,
ea te va căuta la nesfârșit
La fel ca și sufletul meu, care te asteaptă de-o eternitate.
Azi am hotărât sa fac o plimbare.