Trecut-au anii

Trecut-au anii de demult,
Când ne chemau afară,
Ai noștri prieteni ce atunci
Credeam ca n-o sa moară,
Că n-o să plece,
Că n-o să lase
A noastră prietenie,
Ce zugrăvită pe ascuns
Era ca o frânghie,
Ce n-o va rupe
Nici un vânt
Și nici o adiere
Precum nici răul nimanui
Era o mângâiere
A sufletelor noastre când
N-aveam nicio putere,
Fugeam de-acasă pe ascuns
În a serii tăcere
Jucând ascunsa la apus
În anii ce demult s-au dus.