Hai să ne trezim. Serios.

Ultimele zile au fost extenuante.
În esență,
Cred că eu am fost extenuantă
Pentru acel "sine", care-mi aparține.

Filozofic vorbind,
"Eu" nu este sinonim cu "mine",
E o delimitare absolut imprevizibilă:
Eu vreau, dar ar trebui să mă întreb mai întâi
Pe mine.
Cred cu ardoare faptul că
Iubirea, spre exemplu, NU e calculată
De echilibrul dintre minte și suflet.
E o problemă de esență.
Nu o s-o numesc "bipolaritate sufletească" ,
Prefer s-o numesc "viață".
Am analizat întreaga structură
Și am ajuns la concluzia că
Momentul oportun creează legătura oportună.
Totul e direct proporțional cu acest "eu".
Cât despre "mine",
Vine în cele mai multe cazuri în antiteză.
Pui în balans sentimentele care,
Ce să vezi?! Te orbesc.
Renunți la acel "eu" pentru dorința de a
Umple sinele.
Partea bună este că te trezești, într-un final...
Dar nu ți-ai întâlnit "e-ul" de o infinitate și o clipă
De momente care ar fi putut fi trăite.

Eu încep să mă trezesc.
Tu ce faci?