INCUBAT IN SINGURATATE

Mă simt incubat in singurătate,
Într-o lume colorată in nuanțe fără speranțe,
Unde totul pare demodat
Mai bine zis de modă veche,
O lume fără curcubeu,
Asemenea unui joc dintr-un Nokia 1900.
Am ajuns asemenea unei umbre
Să hoinăresc continuu in singurătate
Nimeni nu mă m-ai cunoaște,
Doar câinii vagabonzi ce mă mai stiu,
Cand adesea trec pe strada melancolică
Cu o bucată de pâine întărită.
Trăiesc doar cu propriile gânduri
Gânduri cu mari semne de întrebare,
Care probabil nu vor primi vreodat răspunsuri.

Mă simt bolnav, fără puteri
Cu inima-învelită-n umbra si moarte
Si trupu-mi plin de boala care,
Nici doctori mari sau oamenii de știință
Nu au gasit un diagnostic potrivit,
Sunt plin de cancer
Cancer de singurătate.