Băiatul în boxeri și tricoul alb

Pentru prima dată cineva m-a ascultat
E o amintire frumoasă
una dintre cele pe care le ai la șapte ani când
bunica îți spune că dacă faci suficiente fapte bune te duci în rai
Și eu tot așa de entuziasmat ca un copil invalid ți-am citit ce am vărsat în cam
ultimele 7-8 luni de inexistență
Și tu ți-ai trădat celelalte 4 simțuri ca să-l lași pe ultimul
să rezoneze cu resturile mele sentimentale

Mama mi-a spus că iubirea nu există.
Sau, cel puțin nu așezată între doi plămâni egali prin anatomie
așa, totul ar fi mult prea răsuflat ca să mai conteze
                      tu poate vei conta

Iau aminte la ultimele tale cuvinte dintr-o seară
Oare cum iubește Robert?
Mi-e teamă să le spun oamenilor defectele mele
nas ochi buze stomac inimă
nu am spus nimănui cum o fac
ci doar am arătat-o prin felul meu de a stâlci cuvintele în preajma lor
abecedarul unui copil dislexic de șapte ani

Am învățat să gătesc ca să îmi pot lua singur masa
Nu îmi face plăcere să știu că alții n-au ce mânca
Dar înghit la fel de lacom pâinea integrală
Sughit înghit o iau de la capăt
sughit

Azi am ajutat un copil al străzii să zâmbească
Mi-a amintit de zâmbetul tău când te-ai prefăcut că ai pierdut trenul
Doar ca să îți mai oferi câteva ore ajutătoare să cazi de acord că
trebuie să te oprești din a te uita la mine
N-am înțeles de ce somnul e așa important
Poate că am vrut să îi ofer șansa unui alt eu să fie treaz
în alt hotel și lângă alți stâlpi de iluminat fețele drogaților

Pentru prima dată am scris despre altcineva
O să fiu un fel de băiat în boxeri și tricoul alb
Și cu o bluză uitată în buncărul nostru pentru o noapte
Ai să uiți și tu ceva cât de curând la mine
Și mi-e frică că ai să mi-o ceri înapoi
Așa cum toată lumea cere despăgubiri săracilor

Am decis să nu divorțez de cei ca tine