Premoniția Viselor

Mi-ai dat vestea aseară
Când eram în lumea viselor
Stăteam la masa stelelor
Și așteptam să mă lovească ca o gheară
Cuvintele spuse de tine
Trebuiau spuse de mine
Dar nu am avut curaj
Ceva m-a oprit din gândire
Crezi că e legat de anturaj?

M-am gândit să nu mai adorm
Și să te aștept să vii
Dar tu vii doar când dorm
Ascuns în al meu vis.
De ce trebuie să te aștept ?
Poate că regret,
Că ți-am ascultat glasul dulce
Și m-am lăsat vrăjită
De cel ce aduce
Iubirea,
Și inima-ți străpunge.

Visele, ce știu ele ?
Sunt doar ilustrații ale dorințelor
Ale necazurilor si ale fricilor.
Amar e să trăiești blocat în vis
Mai ales când acesta e de fapt coșmar.
Caută-mă și nu mă vei găsi
Pleacă și nu mă vei uita
Căci cea ce e cu adevărat iubită
Din inima străpunsă de sageată
Nu pleacă, niciodată, nesarutată.