Colțurile lumii

Sufletul îmi cutreieră deșerturi
Pleacă cu vântul și vine cu marea,
Soarele îmi sărută povara ,
Și noaptea ,
Luna rugăciuni către Cer înalță.

Eram oriunde erai și tu,
Suntem o materie toți,
Ce o dată ți-a atins obrazul,
Îmi e lipit acum de talpă,
Iar moartea îmi este soț.

Tot ce e lumesc e menit să piară,
Se transformă, se metamorfozează,
Azi sunt om,mâine sunt livadă.