Așa-i că mă iubești?

Am să îmi caut tatăl printre borcanele de Nutella
Ce au fost acum umplute cu murături
Și stau la întuneric în beciul bunicilor.

Dulciurile ce mi le-ai trimis tot lasă o urmă sărată pe limbă
Poate sunt lacrimile tale ce prezervă amintiri.
Căci vorbe dulci eu n-am primit...

Și în urechi nu pot îndesa destulă ciocolată
Încât să nu îți mai aud inima cum se zbate,
Și nici irisul nu pot să-mi străpung cu jucări de pluș,
Iar bunica ține acele departe de mine
Dacă aș găsi doar unul,
Să-mi pot curma suferința de a te mai vedea vreodată.
Dragă tată, nu Iisus îți schimbă lacrimile în vin
Și nici dracu` nu ți-a întunecat privirea
E prea târziu acum,
Noapte bună!