scrie...

...
de când m-am trezit dimineață am zis să îmi las ochelarii acasă
cum fac de obicei. e un fel de a zice
că dau `IGNORE` oamenilor de pe stradă
iar tot ceea ce vine din direcția lor se duce direct la `MESSAGE REQUESTS`
în `SPAM`.
merg cu capul plecat și cu țiuitul urechii stângi
ce îmi întrerupe șirul de gânduri amăgitoare pe care le am de ceva timp,
ca acel gând care îmi șoptește că poate,
într-o zi, când deschid (din greșeală, evident)
conversația veche cu tine
(zici că am scos-o dintr-un dulap, de lângă fustele roase de molii ale bunicii mele,
ca un fel de șirag de perle false ascunse printre sacouri)
o să am surpriza să văd că. după ce iți scriu un `hei`
(care nu dă dovadă că sunt interesată, dar totuși ți-am scris, deci sunt interesată
puțin, sau poate că nu...? nu cred că le gândești atât de mult ca mine)
la un minut sau două după
voi vedea acel `scrie...` pe care îl aștept
de o vreme.
mi se pare absolut absurd că ai putea
să treci cu vederea toate mesajele de `bună dimineața` și `noapte bună`
pe care, de o vreme, le scriai doar din obișnuință
și, brusc, să uiți să mai scrii un cuvânt în conversația veche dintre noi,
în mod mecanic măcar.
///
`but what if seeing each other again changed everything?`
poate chiar așa ar fi, dacă nu mi-aș uita (din greșeală, evident)
ochelarii.