O altă zi, un nou azi,

Ieri, decăzut din drepturi,
caută să-mi şoptească: Rămâi!
Mâine fluieră în pragul unui posibil
început.
Timpul ne bântuie, sparge ferestrele
trupului și scobește în el
fiecare minut, fiecare secundă.
Vântul călduț și potolit al copilăriei,
încă se mai joacă în pletele
mele de culoarea soarelui.
Vreau să dansez cu tine, îmi spune.
Eu tac și apoi râd:
Mă minți, tu nu eşti vântul, tu ești
ceea ce știu că voi fi peste un minut și
că nu mai sunt într-o secundă.