Anatomia unei inimi

Inimile nu se frâng.
Nu îngheață în zile de iarnă
Și fac hipotermie.
Nu se îneacă în lacrimi
Și nu împietresc.

E o altă vorbă
Din cărți și filme,
Din lumi ireale în care
Speranța nu moare.

Inimile nu se frâng.
Nu-s înghițite de lei
flămânzi. Nu-s amăgite
de dorințe deșarte
Și nu răcesc.
Nu-s mărunțite de cuvinte
tăioase și nici nu pot să moară
de la prea mult râs.

Inimile nu ard
în flăcările pasiunii și
nu au 70% din corp plin de răni.

Inimile nu uită să mai
iubească și nici nu se sparg
ca porțelanurile bunicii.

Inimile, pur și simplu
nu mai bat.
Se opresc din ,,respirat”
Asemeni unui ceas
Ce trebuie reparat.
Tic-tac.