Ceaţă

Mă pierd în ceață,
În regatul de gheață,
Visez la o viață..
Întâlnindu-mă cu o creiasă,
Era frumoasă, creaţă, plină de speranță.
Stau și mă gândesc, sperând,
La tot ce ea trăia visând,
Peste toate trecea zburând,
Până când, târâş pe coate, alunecând..
Aceasta urla, suspinând...
Viața nu i-a dat prea multe,
D-asta a devenit un munte,
Plin de aur și putere,
Ridicându-se-n tăcere..
Cu o rece adiere.
Pictate-n nuanţe de durere.
Am să mă gândesc,
Încercând din vis să mă trezesc.
Puterea să mi-o stăpânesc...
Apoi încet să îți șoptesc..
Că eu trecutul mi-l iubesc...