În lipsa ta înnebunește gândul!
Supus sunt chinurilor lipsei zâmbetului tău.
Stingher, nebun, umblând hai-hui ca vântul,
eu bine nu fac, dar nici rău!
În lipsa ta înnebunește duhul!
Sunt tot atât de singur, părăsit.
În fiecare zi îmi pierd avântul
și zac tot timpul singur, amorțit...
În lipsa ta înnebunește trupul!
Nebun sunt eu cu toate, din simțiri;
Căci tu, iubita mea, doar tu, ești totul!
Știind acestea toate, nu te miri... |
|