Trudă în zadar

Afară plouă, e-nnorat
Și stau lângă fereastră,
Și-mi vine-n minte un păcat
Ce l-am făcut odată...

Domnului eu i-am cerut
Să fie numai soare!
Pe când recoltele de grâu
Stăteau să se prăvale!

Și se ducea munca cea grea
Depusă de-un țăran,
Ce lucra-n ziuă și în noapte
Să facă-n târg un ban.

Și, Doamne, cât de necăjit
Era dânsul, cu-o traistă
Că-n loc să ducă la copii
Mâncare bună acasă

Acesta n-a adus nimic.
Recolta-i moare, pare.
De vină sunt, chiar numai eu
C-am zis să fie soare!

Nici o secundă n-am gândit
C-a mea dorință-i ascultată!
Și tare mult acum aș vrea
Să nu o mai fi spus vreodată!