„Ceață și brumă”

A căzut ceață și brumă aspră
Pe culoarul plin de flori de mai,
Pe stele căzătoare, chiștocuri din Rai.
Abur a ieșit din cana mea de ceai
Cea cu aromă arsă.


A căzut ceață și brumă rece
Peste petale de lalele moi,
Pe cărarea bătută de mine-ntre noi
Și peste vise ce le-am povestit pe foi
În cuvinte ce-odată-or trece.


A căzut ceață și brumă sumbră,
Căzut-a tocmai din văzduhuri
Și-a năvălit peste trecuturi
Ce pierdutu-s-au în așternuturi,
Iar eu mă-nec în ea și-n umbră.


A căzut ceață și umbră mare
Ce pare-a mă opri în loc
Și stau și-ascult cu mare foc:
Șoptește că nu am deloc
Inimă, și-mi dă de vânzare.


Și tare-aș vrea să pot s-accept,
Dar n-am la mine bani prea mulți
Doar amintiri cu noi desculți.
Deci, hoț de inimi, sper c-asculți:
Refuz, dar te aștept.