În final, tu ce alegi?

A muri – este prea ușor;
Negură a vieții, însângerate flori,
Lacrimi, strigăte de dor
Întâmpinate de mii și mii de fiori.
Ce e greu – e a trăi;
Să simți, să înțelegi și să te frămânți.
Labirint cu multe căi –
Mii de obstacole. A iubi să nu uiți!

Viața este o mare
Cu valuri învolburate
Care își iau amploare
Prin rănile neuitate.
Viața este un război;
Căutând pacea pierdută
Încet ne pierdem pe noi.
Un mister e soarta cruntă.

Seara, uite, se lasă!
Luna ne încântă cu a ei lumină.
Oh! Obscură mireasă!
Ia-mi de pe suflet nemărginita vină;
De a iubi, a greși,
De a răni, iar, un suflet nevinovat,
Adică un om, deși
Este de mult pierdut în același păcat.

Răsăritul s-a aflat,
Luna iarăși a adormit.
Răsăritul a spulberat
Liniștea care s-a sfârșit,
Iar acum o să alergi
Pe drumurile reci, pustii.
În final, tu ce alegi?
Să mori ușor sau să trăiești?