Înger slab

Ești cel mai frumos înger dintre toți,
unic între firele de nisip, prăpădit,
între sfinții ascunși după țigle.
În toată viața n-ai văzut vânt mai dulce
ca cel ce-mi usucă șosetele ude.
Ce vânt te-a adus pe pragul meu?
Cel ce te coboară din rai și te trimite
în iad, să mori încet? Ți-ai topit eternul
într-un cimitir, înger cu aripi de celuloză,
știu că e posibil să fii și mort și viu,
să țipi ca un cretin într-o nebuloasă cenușie.
Falsă, ca o femeie de consumație manipulată,
plătită dinainte, ce-și știe deja soarta -
o pomană nemeritată, ea se culcă cu diavolul
în beznă, când nu e mama acasă.
Înger alb, fierbinte, greu de digerat,
ți-am schimbat măruntaiele pe monezi
și te-am prefăcut în regret. Fugi!
Ai leșinat între fulgi și ai preschimbat
tot haosul în tăcere. Și ai adormit apoi
liniștit la mine sub pernă.