Ochii tăi ca apă mării
Mă-npiedică a da uitării
Sentimente greu descrise
Și-amintirile precise
Că la prima revedere
Inima-nceput să spere
Că o mică abordare
Nu va simți regretare.
C-un zâmbet tu m-ai sedus
Sufletul mi l-ai străpuns
Inima mi-ai spintecat
Și așa...nu te-am uitat.
Și-ai intrat subtil, subtil
Și ai mers tiptil, tiptil
Și-ai în centrul ei
În mijlocul inimei.
În virus te-ai transformat
Inima mi-ai tulburat
Privirile se-nțețoșesc
Am început să te iubesc.
Cum e soarele dimineața
Cum luminează el fața
Așa-mi luminezi și tu
Întreg sufletu.
Cum florile se deschid
Doar când nu sunt într-un vid
Așa mă deschid în fața ta
Că mi-ai luminat calea.
Chiar și florile mai plang
Și copii aleargă-n crâng
Chiar și eu plâng după tine
Cu gândul "Oare mai vine?*
Îți ofer sufletul meu
S-ai grijă de el mereu
Asta e a mea speranță
La tine-i în siguranță.
Chiar de sufletu-mi ia foc
Tot va fi un mare loc
Locul rezervat doar ție
De-acum până-n veșnicie.
Și de ce te voi păstra?
Chiar de mereu voi afla?
Pentru c-am găsit la tine
Tot ce e bun pentru mine.
Și chiar de acum mă-nșel
Cum greșesc eu de altfel
Știu că ai un suflet mare
Ce nu-l dai la oarecare.
Mulți ar vrea să aib-o tu
Dar îi doare sufletu*
Cum eu te vreau doar pe tine
Sufletu* nu-i pentru-oricine. |
|