sub voința vânturilor

de ce ești vifor pe când eu te-aș
aștepta un tei, cu crengile întinse
să m-apuci și să-ți înfigi rădăcinile
în pădurea pustiită a sufletului meu?

de ce bați crivăț dinspre miazănoapte
în vremea în care aș vrea să simt
un băltăreț primăvăratic, iar câmpiile
să fie iarăși vii, colorate, umede?

de ce nu te mai simt, nemer,
și mă-nvelești în austru?
de ce când îți simt buza,
nu-ți mai simt gustul?

simt cum în mine aprinzi pârjol, suhovei:
aștept să bată vremea când ai să mă vrei.
apele curg sub boarea ta sinistru;
cum pot scăpa dacă sub pala ta sunt nistru?