Inerent la tot ce înseamnă eu

Adolescenta din mine crede că încă mai eşti acolo,
parte din ceva,
care încă există şi nu ar trebui să mai existe.
Ca ciuma,
ca minciuna,
ca privirile dintre noi.

Nu te văd,
dar te ştiu venind atât de repede
încât n-am timp decât să te primesc.
M-aş ascunde după uşă,
dar vezi tu?
Sufletul meu sărac n-are decât ferestre...
Nu e cu putinţă să închidem tot şi să plecăm,
când tu mi-ai vorbit despre atâtea lucruri măreţe.
De aceea te-am şi aşteptat.
Mai ţii minte
sărutarile şi îmbrăţişările grabite?
Şi câte greşeli de neiertat...

Azi toate îmi sunt străine.
Şi, din nefericire, am auzit că istoria se repetă.
Eu scriu poveşti tragice,
iar pe degetul tău stă de neclintit o verighetă.

Îndelung aş vrea să te privesc.
Să văd dacă-ţi mai ştiu ochii.
Albaştrii.
Hoinarii.
Hoţii.
Nu. Nu te mai iubesc.