Astăzi m-am gândit la multe lucruri
Și-am căutat tăcut dorite adevăruri
Am întrebat marea de ce lasă oamenii să intre-n ea
Și de ce pe câțiva dintre ei, de tot ni-i ia?
M-am întrebat de ce atunci când eram mică
Îmi doream atât de mult să zbor, fără niciun pic de frică?
Oare voiam să simt mult căutata libertate
Sau doar credeam că-n zborul meu toate gândurile rele-mi vor fi iertate?
M-am întrebat de ce și-acum îmi este puțin frică de a mea tristețe
Și de ce uneori o las ca mintea să mi-o înghețe?
De ce o mai ascund și-n spatele-unui zâmbet crud
Și de ce când simt să nu o fac, acest gând tot nu-l aud?
Am întrebat și luna de ce nu se-arată-n fiecare seară,
Dacă îi este frică de oameni răi, cu emoții reci, de ceară?
Am întrebat-o și dacă-i prietenă cu soarele
Și daca și-au împărțit cum și-au dorit orele?
Am întrebat nisipul de ce se lasă călcat în picioare?
Dacă a făcut ceva gresit, căci marea primește doar atingeri ușoare
Am întrebat si timpul, daca-i e vreodată greu
Căci e urmarit la fiecare pas, mereu. |
|