priveam lipit de plastic cum
o sabie o baionetă un pistol străpung
un ochi o mână un plămân
în numele a tot ce poate fi
de ce e întuneric în jurul meu când merg printre blocuri
mă întreb apatic mă bucur că îl văd pe banderas la televizor
fantasy-ul autosuficient pe care îl beam cu sete când nu mai vedeam la doi pași în fața mea
zece mii de combat boots medievale pășind la unison
la lumina farurilor care treceau pe strada mea nu aveam cum să realizez
că oamenii aceia erau mai pierduți decât o să fiu eu vreodată
existau timp de o frază
se tăiaseră cu sabia de două ori
vă iau eu locul
lupt eu pentru voi dar cine să mă audă
cât suntem de diferiți
în timp ce eu scriu cu bricheta pe pereți
stâng dreptul lor
se afundă în pământ |