zi după zi//138/318/268 și 137

imediat ce execrabil mă uit pe geam,
îmi pun căștile și șterg un nor cu mâna de zece;
îmi dau seama că, de fapt, am fost găsit în pat-
pot vedea clipitul; mai ascult puțin.
chitara își începe crescendo-ul și
vine cu o intensitate euforică;
și-a îndreptat părul și și-a tras scaunul.
strig cântecul în timp ce alerg după autobuz,
iar câteva acorduri îmi răsună în minte--suișuri și
coborâșuri în vocea interlocutorului.
mărețul cadou oferit de un cer dispersat
odată pierdut; găsit și orb.

îmi place să citesc și să scriu
dar vai! când citesc și când scriu
o fac din mers
îmi astâmpăr puțin hipotalamusul
și-mi miros degetele.

hai mai lasă-mă că
de 20 de ani
tot așa a/ai/am fost.
de 20 de ani
tot încerc
să-mi găsesc un rost.