Deschide-te

“Deschide-te!”

Mi-ai spus cu vocea înăbușită;
“Dar nu ca o ușă;
deschide-te ca o carte,
care-i ascunsă departe
și așteaptă să fie găsită,
de mine să fie răsfoită”

“O carte nu trebuie răsfoită!”
Ți-am răspuns cu vocea răgușită
“Dacă nu o citești, are vreun sens?
În răsfoit nimic nu e intens!
Dar prin citit... mă vei descoperi
emoții, sentimente vei trăi”

Ai înghițit în sec...
În tăcere am început să mă înec.