Misanthrope

Poate altcândva aș fi aparținut acestui pământ de acum
Poate atunci când veneam să adun buruieni, sau să cosesc sau să întorc iarba care trebuia uscată.
Poate în zilele în care vânam arici și șerpi, iar nea Boboc
căra pe un umăr, în asfințit, o motocositoare.
Poate când duceam cărămizi, și găleți, și vopsea și apă și cola muncitorilor.
În zilele care nu aveau nopți, nici tata nici mama
nu se întrebau decât când vor aduce geamurile, ușa, țigla
comandate cu mine de față.
Ieri a fost astă-vară. Și astă-iarnă. Și cealaltă vară.
Am turnat. Am zidit. Am tencuit. Am vopsit.
Am făcut și un foc mare, ca în taberele la munte,
Un foc pentru tot ce rămăsese de ars.
Și frații mei au dansat în drum, lângă el, chiuind.
Drumul trecea pe lângă pământul căruia i-aș fi putut aparține, îmbrățișându-l spre nord, strunindu-l către apus.