Lumea în oglindă

Privirile-mi strevelesc adâncul,
Își caută corabia de mult pierdută.
Pare-se că îi zăresc catargul,
Curentul tulbură însă
Suprafața deja disolută.
Plutesc în derivă...
Sufletul mi se usucă.
De ce nu-mi trimite țărmul brize umede?
Aștept ploaia să-mi umple cugetul,
Nivelul apei să mă înalțe,
Să pot vedea adâncul limpede;
Acolo harta spre țărm zace.
Nu ezita să alergi către mare desculță.