E trist acum

E trist acum
Când codru-i verde,
Când soarele îmi stă de veghe,
Ochii mei pornesc furtuna
Sufletului meu plin de dor
Și mor.

E trist acum
Când totu-i viu,
Când florile-nfloresc-n pustiu
Când dorul tău m-apasă-ncet
De dor de lună și luceferi
Căci ochii tăi erau două stele
Mi-e dor de ele.

E trist acum
Și va urma să fie tot mai trist
În grădină, toate florile s-au stins
De dorul ploii ele plâng
Dar lacrimile lor n-ajung
De dor de tine, mi-e dor de tot
Căci fără tine mă simt
Poet mort.