La lumina candelei

Și dă-mi candela să o aprind
Să îți văd chipul tău morgană,
Să îmi continui visul absurd
Sau poate că e doar o dramă...

Și dă-mi foc cu flacăra albă
Și fă din chipul meu doar scrum,
Să nu mai poți citi nici teamă
Să nu mai poți vedea vreun zbucium

Și dă-mi atingerea tardivă
Oricum nimic nu înflorește
Pe crăpăturile-mi arse
De focul ce se întețește

Și dă-mi candela să o aprind
Să văd cum ceara se topește
Și cum pe corpul meu firav
Răni tot mai lungi tot adâncește

Și dă-mi candela să o sting !
Mormântul vreau să fie gol
Oricum și ceara s-a topit
De-atatea chinuri, de-atata dor...