Rătăciți prin purgatoriu

Prima zi din viața mea a fost practic ultima
și vă scriu de pe fax ca un prunc rătăcit prin purgatoriu

Toți damnații lumii sunt aici,
încă așteaptă cazier...
în fine, noi toți fumăm țigări din foi

Petru de sus pune gratii raiului,
el își permite luxul de a arde aripi...
și așa își petrece el fiecare zi
suflând spre noi fum, doze de bere și deziluzii

Purgatoriul e dotat cu o cameră a reflexiei,
să ni se vadă mai bine sufletele dând pe dinafară,
aici ne adăpostim când rămânem fără țigări, știi?
I se mai zice și abis, unde stăm în comă
când Hypnos și Thanatos se sărută
sau când Iahve se transformă în diavol;
aici toți înnebunim, nu există artist, lunatic, geniu sau cretin

Mă rog, jos nu e aşa rău, doar zgură și flăcările Sodomei
dar am auzit ieri la știri că s-a stins...
s-a folosit tot butoiul de apă sfințită să învingă flăcările
şi abia când a curs de sus s-au oprit de tot din dans
întrebarea este ce se întâmplă cu craterul ce duce sub iad?

Mda... abis, etern, moarte, nemurire, rai, iad...
între rai şi iad există cale de mijloc, să ştii,
acolo e aerul mai proaspăt când bolnavul nu mai respiră,
acolo rătăcesc pruncii, artiștii și cretinii la un loc,
fără un drum stabilit, fără hartă, uneori se opresc
să fumeze ţigări în foi și să doarmă cu ochii deschiși