Un suflet lovit de-o boală

Doi ochi captivi în scurgeri unilaterale
Din universul stelar a două suflete plăpânde
Se unesc prin venele ce pompează același fior.
Tremurul dintre două mâini ce-au uitat să își mai fie sprijin
Se întrezărește acum în golul gravat cu jind.
Am simțit spintecătura până în oasele amare
Și am ramas neajutorată, o prizonieră a sorții
Înveninată în radacinile neuronale
Ale minții pline de fantasme.
O straină uitată într-o celulă depravată;
Sumbritatea și angoasa s-au înfipt
Printr-o săgeată otravită de miraje,
Suspine și atingeri pure s-au împrăștiat
În psihoza durerii exorbitante,
Obsesia noastră s-a transformat chinuitor
Și a ramas pecetluita de arterele inimii mele.
Mi-ai devastat lumea ca un tiran de război:
Paradis macabru se înfiripă în percepții
Iar senzațiile mi-s zguduite de-un cutremur mistic
Totu-i confuz în ceața densă si apăsătoare
Ce se revarsă peste universul tern,
Conexiuni de priviri sângerătoare
Și jale ce macină fiecare celulă din corp,
Oxigen incapabil de a mai pătrunde în mine.
Toxicitatea înnăbușitoare a iubirii iluzorie
Mi-a ars sufletul și a provocat dezastre ireversibile
În marea sinistră de tunete lăuntrice.
Suflet palid lovit de o boală necruțătoare
Ce își pierde picături senine de vitalitate
Și rămâne îngropat în temnița perfidă
De la capătul amorului stins în exil
Ce s-a năpustit cu ură și-a blocat speranțe vii.