tristețe frumoasă

cad, petalele fericirii mele
peste pământul dulce
căzute fiind, ele privesc spre stele
așteptând în timp să se usuce.


povestea a fost ca firul ierbii proaspete
fragedă, cu marginile tăioase,
am ieșit din peisaj în postura de oaspete
zac deasupra norilor unei zi ploioase


o vedeam firavă
la suflet prea bună
eu plutesc în derivă
malurile mă adună


m-am atașat cu sufletul
de persoana greșită
mă obișnuiesc cu gândul
sper să fie fericită.