Fă din suferința ta un foc,
Fac din lipsa mea o viață,
Să adunăm dor reciproc,
Să ardem cu toată ființa.
Seacă-ți marea de după pleoape,
Eu voi fi nisipul sub care vei sta,
Golurile tu mi le vei umple,
Iarăși cu lacrima ta.
Zâmbește-mi tăcut și drăgăstos,
Doar mie, in fiecare seară,
Rămâi un întreg armonios,
Misterios, ca prima oară.
Ca două raze de amurg,
Îmi pier ochii în toamnă,
Iar tu te simți un pic nătâng,
Căci eu deja miros a primăvară.
Fii întodeauna cifra zero,
Căci nu am cum să te împart,
Fii întotdeauna cifra zero,
Mereu la zero am jucat. |
|