Sculptură confesivă

Un singur moment e de-ajuns
Pentru ca întreaga mașinărie
Să-ți scape din mâini.
Iartă-mă, iartă-mă pentru promisiuni deșarte.
Afecțiune nu găsesc în atingere,
Ci doar în prelungi și desfătate vorbe.
Așază-te să vorbim, să mă enervezi,
Să mă cerți, să faci sunetul acela
Mustrându-mă din buze.
Spune orice, poate înțelegerea
Va veni reciproc, și nu dintr-o parte.
Fără tine, eu mă scufund în nimic.
Sunt foarte dificil și plin de resturi.
N-ai să vii să mă reduci
Într-un simplist pe plus?